slow Romania?

     Pe aceeaşi idee ca în postul anterior..şi anume că trebuie schimbare, mi s-a trimis de curând un link cu o mică povestioară.. care te pune un pic pe gânduri şi te face să vrei altceva (în general să te fi născut în altă ţară).

     Mentalitatea suedezilor, luând drept caz particular parcarea maşinilor, nu ar putea fi adoptată de noi decât undeva într-un viitor foarte îndepărtat. Ca în orice societate, se creează un cerc vicios: ăla nu se gândeşte la mine, eu de ce să mă gândesc la el? Aşa că suntem fiecare pentru el, deci ţara se duce de râpă, motiv pentru care oricum nu are de ce să ne pese, aşa că suntem pe cont propriu. Wrong wrong mentality..

     Iar partea de slow food şi slow Europe..mă încântă ideea, dar depinde de cât de încet.. Da..graba strică treaba şi cu răbdarea treci şi marea.. Dar dacă se merge în ideea de prea lent, trece jumătate din viaţă degeaba pe lângă tine, pierzi timp esenţial în care chiar ai putea face ceva. Da, trebuie relaxare, dar nu prea multă că după aia ţi-e prea greu să te trezeşti din ea. Trebuie să gândeşti bine ce ai de făcut, dar dacă stai prea mult timp pe gânduri s-ar putea să nu se mai poată aplica ideile.. 

      Totul depinde de cum decizi tu să gândeşti, de cât de deschis eşti la noi idei, de cât de mult chiar vrei să fii "cineva"

Trebuie schimbare

S-au terminat şi alegerile. Finally!!!! M-am săturat de feţele lor, pe care le vedeam (şi o să le mai văd o perioadă până se face curat), pe toate gardurile, toate panourile, toate ecranele de pe stradă, toate canalele de la TV,  toate ziarele.. Dacă până acum vedeai doar câţiva, câte unul pe partid, acum vezi zeci de burtoşi care te arată cu degetul, care spun că vor face orice e mai bine pentru tine, dar tu vezi clar în privirea lor cum îşi imaginează modalităţi de îmbogăţire rapidă (a se citi furt) şi somnic prin Parlament.

Toţi ne dau cadouri (din banii care se preconizează că se vor fura în viitor) – umbrele, cântare, găleţi, ceasuri, brelocuri, carneţele, pixuri şi mai ştiu eu ce alte minuni – şi oamenii îi votează, că doar vezi, le pasă de foamea noastră. Toţi şi-au făcut blog – evident nu pentru publicitate şi mesaje electorale , ci „ca să fie mai aproape de noi şi să afle problemele noastre” (yeah right!). Era ceva dacă şi le-ar fi făcut înainte să aibă EI nevoie, da’ na.

Acuma ce să zic..mă bucur să văd că sunt atâţia oameni în România care încă mai au speranţa că măcar unul din candidaţi merită un vot de încredere. Că mai există unii care chiar s-au interesat înainte să se ducă la vot, nu doar au pus o ştampilă pe numele unuia că i-a plăcut de faţa lui. Şi mă bucur că Jiji îşi vede în continuare de oile lui, şi că Vadim Tudor – de nebuniile lui, amândoi departe de Parlament.

            Dar eu zic că cel mai bine ar fi să o putem lua de la zero. Să schimbăm absolut totul: toate partidele, toţi politicienii. Poate măcar jumate din cei noi ar avea idee cu ce se mănâncă politica.