Marele EU

        De multe ori mi s-a reproşat că sunt egoistă. Că stă în firea mea, că e de la zodie, că e de la educaţie fiind singură la părinţi. Şi am ajuns la concluzia că da, aşa e. Bine, că de multe ori mi s-a reproşat asta nedrept, fără să fiu cu adevărat vinovată, moment în care mi-a sărit capacul şi m-am ambiţionat prosteşte să le arăt că pot fi egoistă la modul urât, e altceva..

          Oricum..news flash..toţi suntem egoişti! Într-un fel sau altul, toţi facem lucruri bune pentru binele nostru. Crede cineva că vedetele fac donaţii şi adoptă copii din lumea a 3a din simplu altruism? Lucrurile bune se fac fie pentru poziţia în societate şi admiraţia pe care le-ar stârni, fie pentru că simpla idee de a face ceva bun pentru altcineva presupune o împăcare mai bună cu sine şi o impresie de măreţie sufletească. Nu-i aşa că te simţi tu mai bine când vezi fericirea în ochii celuilalt?

        E păcat că sunt atât de rare cazurile de altruism adevărat. Şi aici nu sunt de acord cu DEX-ul, care zice că altruismul este doar o atitudine binevoitoare şi dezinteresată manifestată în folosul altora. Nu, altruismul adevărat înseamnă să ai o asemenea atitudine indiferent dacă ţie ţi-ar putea dăuna. Câţi s-ar arunca în râu să salveze o altă persoană dacă ar fi siguri că s-ar îneca? Dacă ar simţi moartea chiar înainte să se arunce că îi şopteşte la ureche..ori tu ori el? Nu ar trebui să iubeşti cu adevărat persoana pentru care ţi-ai da viaţa? Cum altfel să fi dispus să renunţi la starea asta efemeră, şi totuşi atât de preţioasă, care este viaţa?

         Bottom line - egoismul e ceva firesc. Şi nu o să spun că trebuie să îl înfrângem. Egoismul nu înseamnă neapărat ceva rău. Nu mi se pare nimic greşit în a fi egoist, atâta timp cât nu faci rău deliberat altcuiva. E şi asta cred o artă: să ştii unde să te opreşti, să stăpâneşti bine limita dintre bine şi rău. Pe care mulţi însă nu o cunosc.

              Ar trebui să îmi iau un căţel..

Later edit: un prieten zice că dimpotrivă, a salva pe cineva de la înec este egoismul suprem - ai face asta numai pentru a nu te simţi vinovat mai târziu. Atunci ce înseamnă altruism adevărat? Există aşa ceva?

Think happy thoughts

    Zilele astea am fost puţin frustrată. Şi din frustrare în frustrare am ajuns la ideea de secretul fericirii şi al succesului. Acuma probabil toţi aţi dat într-un moment sau altul peste un film pe dc++ numit The Secret, cu paranteza de rigoare că acest film îţi va schimba viaţa. Şi la multe insistenţe din partea lu' Şefu' m-am uitat şi eu la el. Un filmuleţ destul de plictisitor, câţiva oameni care spuneau lucruri pe care ar fi putut să le zică în 15 minute, nu într-o oră jumate. 

    Anyway..ce ziceau ei acolo, aşa ca idee, era destul de interesant. Cam tot filmul se bazează pe Legea atracţiei, un principiu simplu care spune că tot ce se aseamănă se adună - după cum zice şi un vechi proverb. Adică orice gând pozitiv al tău îţi va aduce lucruri pozitive; valabil şi pentru cele negative. Pe scurt, eşti ceea ce gândeşti : orice gând al tău îţi va aduce acel lucru în viaţa ta - indiferent dacă îl doreşti sau nu. Şi cu cât te gândeşti mai mult la un lucru, cu atât îi acorzi mai multă atenţie şi emoţie, exercitând astfel o forţă de atracţie mai mare, ceea ce va creşte şansele să îl aduci în viaţa ta, indiferent dacă este un lucru bun sau rău. Asta pentru că Universul nu "gândeşte" în termeni de bine şi rău. 

    Ceea ce m-a enervat la filmul ăsta e că de fapt nu îţi spune nimic. Că vrea sa te facă să crezi că asta e tot ce trebuie: să gândeşti gânduri vesele; şi să vizualizezi ce vrei să obţii. Total neadevărat. Poţi să te gândeşti tu 500 de ani că vrei un elefant la tine în cameră. Dacă nu te gândeşti şi la cum să prinzi unul sau să îl cumperi, să îl transporţi până acasă şi să găseşti o modalitate de a-l băga în apartament, nu faci nici un kkt. 

    Într-adevăr, primul pas spre a obţine ceva e acela de a vizualiza un obiectiv pe care să te focalizezi. Dar şi de a-l concepe coerent, posibil, de a gândi paşii pe care trebuie să îi realizezi pentru a-ţi îndeplini scopul. Nu ajunge să te vezi la volanul unei maşini ca să o şi primeşti. Şi după ce te-ai gândit tu la toate trebuşoarele astea, nu trebuie să şi acţionezi? Cred că mai nimic pe lumea asta nu s-a realizat fără multe încercări şi experimente eşuate iniţiale. 

    Consider că tot secretul e să ştii să primeşti deschis oportunităţile care apar, să nu pierzi nici o ocazie şi să acţionezi în consecinţă. Asta e toată treaba cu gândirea pozitivă. Dacă eşti vesel, vei fi deschis la ce te înconjoară şi vei atrage persoane vesele. Dacă eşti îmbufnat şi te enervezi la orice lucru mărunt, nu vei mai fii în stare să vezi lucrurile esenţiale şi vei rămâne singur şi nealinat cu nervii tăi. 

    Un lucru atât de simplu, pe care l-am priceput destul de greu. Care mi-a luat ceva timp să îl pot pune în aplicare - şi încă nu îmi merge de fiecare dată, pentru simplul motiv că nu este aşa uşor să îţi controlezi toate gândurile (având în vedere că 90% din ele sunt inconştiente) şi pentru că e mult mai greu să îţi controlezi emoţiile şi să poţi fi vesel chiar dacă ţi se întâmplă lucruri neplăcute.

    Dar acuma că ştiu secretul, succesul  şi fericirea vor veni de la sine cică :))