duminică, 2 noiembrie 2008

Trăieşte!

      Săptămâna asta m-am tot lovit de o idee. Ce te poate face să ajungi la un moment în viaţă când să nu ai decât regrete, să fi renunţat deja la orice speranţă, să te fi împăcat deja cu ideea că pur şi simplu viaţa nu îţi poate dărui mai mult? Cum să fi trecut prin viaţă ca raţa prin apă, fără să te fi împlinit, să zicem în jumătate de secol, pe niciun plan? Să nu fi cunoscut măcar un succes profesional, să nu ai pe nimeni apropiat..să nu fi aflat ce înseamnă să iubeşti - poate o persoană, poate o idee, poate un loc; să nu fi găsit niciodată în atâţia ani de făcut umbră pământului ceva pentru care să te lupţi cu toate forţele tale?
        Să îţi rămână după atâţia ani doar amintirile speranţelor năruite şi singurătatea..Sau poate să fi trăit toată viaţa cu teama de a face ceva concret şi să ajungi înspre sfârşit aşteptând, la fel de cuminte ca până atunci, sosirea morţii eliberatoare..
        Refuz să trăiesc aşa. Refuz să cred că fericirea vine doar când nu o cauţi. Cred că în cele mai multe cazuri trebuie să îţi pavezi singur drumul către ea.
       Şi momentan mai cred că fericirea îţi zâmbeşte întocmai ca un copil inocent, uitându-se la tine cu nişte ochişori care trădează o dragoste sinceră, însufleţiţi de o pată de culoare..verde.




Niciun comentariu: