Să fii iubit şi fericit! Şi liber.

Toată lumea caută fericirea. E scopul fiecărui om pe pământ. Dar ceea ce nu înţeleg mulţi e că nu există cale spre fericire, fericirea pur şi simplu vine din interior. Este ceva dictat de suflet, diferit de la suflet la suflet. Fiecare îşi poate găsi fericirea lui. Este într-adevăr influenţată de lumea exterioară, dar numai în momentul în care eşti capabil să îţi deschizi inima şi să accepţi fericirea.

Eu personal o contopesc în iubire. Mă simt fericită când iubesc - o rază de soare, o floare parfumată, sunetul unui val spărgându-se de ţărm, o senzaţie de adrenalină, un băiat venit de nicăieri. Şi da, câteodată apare un nor, florile se usucă, auzul piere, sentimentele devin prea obişnuite ca să te mai mişte, oamenii dezamăgesc. Şi ce dacă? Oamenii plictisiţi de viaţă nu au nicio şansă la fericire. Norii vor dispărea, florile vor renaşte, valurile se vor lovi în continuare de ţărm, senzaţii tari găseşti peste tot, şi unii oameni merită iertaţi (iar dacă nu, mai există alte aprox 6 miliarde de oameni). Numai să nu pierzi speranţa, să realizezi că există câte o parte bună în orice lucru şi să îţi deschizi sufletul. Amo, ergo sum.. Are sens să mai spun că sunt fericită când mă simt iubită?

Mă mai face fericită libertatea. Da, libertatea asta a fiecăruia născută împotriva sentimentului de îngrădire, libertate care de cele mai multe ori e doar o minciună spusă bine. Libertatea să mă pot plimba, să îmi pot alege prietenii, să spun ce-mi trece prin cap.. Libertatea ne dă un sentiment de putere, un sentiment de răzvrătire. Nu împotriva lumii, nu printr-o dorinţă de a face ceva interzis, ci împotriva gardului. Sunt conştientă că nu există libertate adevărată şi totală, că o viaţă în care să faci absolut ce vrei tu fără a fi nevoie să suporţi apoi consecinţele este doar o utopie; dar de ce să ne privăm şi de minimul acesta de libertate permis de viaţa reală?

Şi mi se pare trist că majoritatea dintre noi observăm doar nefericirea. Ştim decât să ne plângem, să căutăm nod în papură la tot ce se întâmplă în jurul nostru, să credem că toată lumea noastră se sfârşeşte pentru că X-ulescu sau Z-ulescu nu ne mai iubeşte. De asta mut canalul tv când încep ştirile, care încep invariabil cu câte o sinucidere. Ce e în mintea voastră? Viaţa e scurtă, trebuie trăită la maxim, şi dacă tot vrei să îi micşorezi durata măcar micşoreaz-o cu ceva plăcut (gen câte un BlackStone Cherry pe zi ;)) )

Am dat peste un site al lui Matt Harding, un blogger renumit, care reuşeşte să facă înconjurul lumii. În aproape şase ani el a reuşit să vadă vreo 42 de ţări şi cam tot ce se poate vedea în acestea.Nu ştiu cum a reuşit el asta, dar dacă o să pot şi eu înainte să mor o să mă declar cu adevărat fericită. Let's do the dance of happiness!

Să fiţi fericiţi!