Vor veni vremuri mai bune

    M-am mutat şi eu, într-un final neaşteptat. Acum stăm la apartament..ne respectăm. Nu mai sunt nici homeless, nici navetist, nici nu mai stau pe capul altora. Am locşorul meu, intimitatea mea, şi ai putea crede că mă face mai fericită. Dar nu, pentru că acum mă simt prea singură. 

    Da, ştiu, femeia asta..veşnic nemulţumită.. Dar aveam o altă idee pentru când m-aş fi mutat la apartament. Cum ziceam în postul anterior, Bucureştiul ăsta ştie cum să ne distrugă visele. Şi cum a fi om este egal cu a dori mai bun şi mai mult, eu nu fac nicio excepţie. Am job, dar vreau unul mai bun. Mă distrez, dar vreau mai des. Cunosc oameni, dar sunt atâţia alţii care merită. Învăţ, dar am lucruri mai interesante şi mai folositoare pe care le pot învăţa. Mă rog, cu banii şi dragostea nu mai zic..că nici eu nu prea îmi dau bine seama în ce stadiu mă aflu cu astea două..

    Acum ce pot face este decât să aştept să trec şi peste momentul ăsta, să mă acomodez cu situaţia şi să fiu optimistă (că oricum în momentele astea de singurătate probabil doar exagerez aiurea), că doar după fiecare recesiune vine şi o expansiune. Şi deja încep să se întrezărească vremuri mai bune. Aproape pe toate planurile..